Postul acesta, spunem noi, e necesar. Nu va fi scris nici la mişto, nici cu răutate. Nu vom lua partea nimănui (decât, desigur, dacă printre aceştia sunt clienţi de-ai noştri – atunci ne obligă Statutul). Nu vom arăta cu degetul către nimeni (ne e prea frig să ne scoatem mâna din mănuşă). În fine, la final, nu va trebui să răspundă nimeni pentru nedreptăţile acestei Lumi. Cel puţin, nu imediat. Dar să nu mai pierdem vremea. Anul e proaspăt trezit din mahmureala de după Revelion şi de la vorbă multă s-ar putea să i se facă rău.

Nu se ştie când în istorie (nici nu am cercetat, nici nu ne interesează, asta e problemă de istorie, noi suntem jurişti) unii au constatat, întâmplător sau nu, că unele ierburi, prafuri etc. fumate sau trase pe nas îi bine dispun, le dau o anumită stare (de conştiinţă modificată ar zice, probabil, un psiholog/psihiatru).

Nu se ştie câţi dintre fanii acestor produse au fost mari cuceritori (a se citi măcelari de oameni), dar presupunerea noastră e că puţini. Ce ne face să spunem asta? Chiar şi în prezent, homo sapiens sapiens, în starea sa naturală, cu conştiinţa nemodificată de nimic (decât eventual de Dan Negru, Dan Diaconescu şi Dan Popescu – pe ultimul nu-l cunoaştem) e cât se poate de rău, mic şi negru la suflet. Nu ne mirăm deci, că în alte vremuri, mai naşpa (vorba unui cunoscut filosof) decât astea pe care le trăim, Omul (cu „o” mic) era al dracului de scârbos sufleteşte.

Paranteză. Să ne înţelegem un lucru, până nu începeţi cu comentarii inutile. Nu instigăm aici la aerosoli cu praf alb sau inhalaţii cu fum de iarbă verde, insinuând că ăstea v-ar face mai buni. Aveţi răbdare, ajungem şi la concluzie.

Ajungând abrupt în vremurile de azi (repetăm, nu suntem istorici, nu putem să vă trecem prin toată istoria zăpezilor şi perioadelor glaciare ale Omenirii), discuţia e simplă.

E, din punct de vedere juridic, consumul de droguri un comportament infracţional care să aducă atingere vreunui valori sociale protejate (asta ca să o dăm pe de-alde penalului lemnos)? Şi dacă da, care ar fi aia? Deţinerea în vederea consumului propriu e comportament infracţional după monşerul nostru Legiuitorul Român (o să îi zicem LeRo de acum că ne e mai uşor). De ce? Protejăm ce prin asta? Sănătatea mea, a celui care trage? De când e sănătatea mea ceva de care nu pot dispune? Juridic vorbind, care sunt motivele pentru care se pot îngrădi anumite drepturi personale? Siguranţa naţională – Nu merge aici; bunele moravuri – ce-s ălea? Dan Negru a auzit de ele?; morala publică – idem anteriorul. Altceva? X fumează numai I.C. ştie ce în apartamentul de lângă noi, noi habar n-avem, dar, măi, ce nevoie simţim ca LeRo să vină să-i facă un dosar penal. Wrong!

Şi ajungem la a doua problemă. De fapt, întreaga problemă cu „să combatem drogurile”, „salvaţi generaţia tânără, închideţi magazinele de vise” se reduce la asta: consum şi trafic. Apropo, vreţi să salvaţi generaţia tânără? TRIMITEŢI-O LA ŞCOALĂ! DAŢI-I DE CITIT! Am închis paranteza.

Prin urmare, traficul de droguri e singura discuţie care ar putea primi tente de discuţie serioasă. Se fac bani prin trafic de droguri care ulterior se folosesc la cumpărarea de arme? Da? Atunci traficul de droguri e indirect periculos. Se fac bani pentru traficat persoane (copii, femei)? Da? Atunci traficul de droguri trebuie combătut. Se câştigă bani cu care se antrenează armate de terorişti? Ok, atunci nu e bun traficul ăsta de droguri. Dar, staţi, dacă ăstea sunt motivele reale, care e concluzia? LeRo ar fi trebuit să zică: obiectul juridic protejat de incriminarea traficului de droguri e acelaşi ca la evaziune fiscală, e vorba de o infracţiune economică, în fapt. Nu vrem ca unii să obţină venituri necontrolabile, pentru scopuri oculte.

Dar s-o dăm pe protejarea sănătăţii publice când incriminăm traficul de droguri? C’mon now! That’s bullshit!

A, şi dacă tot ne-am pornit pe subiectul ăsta. What the bip is that anyway? Sănătate publică? Noi le vindem lui X şi Y droguri. Puf! Suntem traficanţi! Puf! Am afectat GRAV sănătatea publică! Deci un act benevol din partea unei persoane (de fapt două acte), cumpărarea de droguri şi consumul lor afectează grav sănătatea publică. Când, de fapt, LeRo does not give a big fat OUG care sunt motivele reale pentru care X cumpără şi consumă droguri şi de ce alţii le vând (cel puţin cei de prin RO). Nu contează că majoritatea vinde de foame şi alţii le cumpără fiindcă nu au alte „vise” frumoase la care să se gândească decât cele pe care le creează „marfa”. Fiindcă nu sunt suficient de inteligenţi, de bogaţi sau de norocoşi să-şi îndeplinească nişte vise reale. Şi fiindcă poate e mai uşor să şi le facă rost aşa.

Dar pentru asta, ăia care le vând „visele” trebuie să stea între zece şi douăzeci de ani într-un loc numai al lor în care să se gândească ce-au făcut, cum au fost ei copii răi şi cum nu e bine să le dai unor oameni motive să viseze. Frumos sau urât, oricum ar fi.

Ei, copii, pentru toate cele de mai sus şi probabil pentru încă vreo două-trei motive pe care nu le-am aflat, lui Moş Crăciun îi place la nebunie zăpada.