Academic vorbind.

Toate de aci sunt din pură şi castă (da sigur! „Cheia e la tine!”) perspectivă academică.

Promit. Solemn ca darul manual.

Inclusiv cu riscul deconspirării şi autoepurării din environment-ul psihedelic (aka academic). Data viitoare când văd în rev(b)istele noastre de (f)specialitate iudeică un articol cu standarde minime de decenţă ştiinţifică, mă tund zero-ouţ şi-mi tatuez pe şceafă numele mirificului doctrinar. În inimioară străpunsă. Romantică ca marinarii. Şi-mi pun şi-un ciuf de vrăghiuţă în frunte, sau chiar my lucky hobbit foot (de capră din Socotra nu am). Ca dovadă (concludentă, pertinentă şi utilă).

Problema mea existenţială: articolele juridice din inovatoarea doctrină autohtonă.

(1) Umila abilitate de a-ţi spăla creierul nu pre’ au. (2) Nobilă abilitate de iluminare – nema. (3) Curvicioasa şi cuviincioasa aptitudine de critică – în altă piaţă, poate. (4) Nu cer mult, numa’ un grad de re(zombi)abilitate. Nici chiar minime dilijenţii.

Nu zic, nici franţujii nu-s mai breji, cu articoluţul lor de trei pagini Word, la rând de 2, în care au istoric! Istoricul instituţiei! Şi nici harvard-ienii nu-s mai cu nevoi speciale, băgând treizeci de pagini, cu contribuţie efectivă de… juma’ de paginuţă. Şi restu’ pupat dorsal şi ridicaţi în slăvi decujuşi care poate ar mai trebui lăsaţi să se descompună în linişte anaerobă.

Amu’, nu-s nesimţită, avem noi minţile noastre. Serios. Şi în doctrina autohtonă avem din aiestea anomalii. Dă-le duamne sinapse rezistente şi multă glucoză să le valorifice!.. Dar cine ceara mă-sii de cămilă le-o zis la restu’ că orice denaturare juridică care ţi-o expulzat pe gură după ce Neuronul o vomat tătă noaptea, tre’ încriptată spre eternitate în revista Dr… Stângul?

Autohton vorbind, tăte braşoavele şi spălăturile stomacale de frenezii pseudo-juridice, suffi să vină de la nenea a(d)vocat cu eşarfă în pătrăţele şi păruţul lins cu gel, cu care l-o înzestrat mama natură cu mutriţă dezgustată şi steaua în frunte pe care scrie bar(o)ul Buhureşti sau altele asemănătoare, şi gata – doctrinar la cutiuţă. În promoţie: trei la leu (mă rog, fostul leuţ).

Ştiţi la ce visez eu noaptea cu înverşunare şi dezmăţ? Să avem un sistem de evaluare calitativă tipică ălora de la chimie. Să zicem. Da’ mă rog, intuitu naturae. Acoloianu’, într-o formulică întinsă pe patru pagini, cu aldehihe-şmaldehide, de desenezi un băţ aiurea, dintr-o chestiune comestibilă te trezeşti cu una radioactivă. Şi ciuciu! S-o dus! Pământul de incompetenţi şi dino-dino-danonino. Ăsta da sistem de testing! Nu ca la noi, când tot ce se pierde e… casa, căţelul, purcelul omului. Ei, şi nişte libertate, acolo. Dacă tot am invocat doctrina care trebuieşte.

Dar mai pertinent în argumentare şi mai academic în materia calităţii doctrinei noastre de tăte zilele, revin cu grabă şi curând. Asta fu numa’ o răstrăfulare de… istoric, ca la franţuji.

Elementary, my dear Watson,

Costella.