După ce i-am luat la întrebări pe reprezentanţii Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca la proba de drept civil şi drept penal a Hexagonului – ediţia 2014 Timişoara – a venit vremea să ne orientăm atenţia înspre patria lui Dongoroz. În acest interviu o să regăsiţi cugetările onorabililor Ionuţ-Gabriel Vişinescu şi Sorin Toma.
Cine sunt aceştia? Campioni ai Hexagonului. Tineri ce vor trebui să păstreze vie în memorie ideea că dreptul penal trebuie să aibă la bază o gândire analitică şi nu preconcepţii de două surcele.
Avem însă speranţa că acest spirit critic nu va fi pierdut odată cu trecerea anilor. Recunoaştem faptul că am avut deosebita plăcere le citim răspunsurile şi ne simţim onoraţi de deschiderea pe care au avut-o faţă de redacţia noastră pricăjită.
1. Care este reţeta pentru a obţine o astfel de performanţă? Am înţeles că de câteva ediţii încoace locul I la proba de drept penal a fost adjudecat de către Facultatea de Drept din Cluj. Ce s-a întâmplat?
Sorin Toma: Nu ştiu dacă reţetă e cel mai potrivit cuvânt în acest context. Când îl auzi te gândeşti inevitabil la nişte elemente precis determinate şi la o succesiune bine ticluită de etape pentru a ajunge la un rezultat precis, cert. Or, în cazul pregătirii pentru un concurs, rezultatul pare mai degrabă unul probabilistic. Există, ce-i drept, anumite elemente care întăresc şansele unui rezultat bun, dar încercarea de a face o listă ar părea inevitabil ca o aglomerare de truisme.
Pe de altă parte, e greu de spus că s-a întâmplat ceva. După cum bine ne-am obişnuit cu mai toate lucrurile, ne plasăm în fascinanta zonă dintre certitudine şi hazard. Oricât de nespectaculos ar fi, nici nu le-am citit gândurile corectorilor, dar nici nu ne-a trăznit vreo inspiraţie divină în timpul probei.
Dar de ajuns cu învârtitul în jurul cozii şi cu evitarea unui răspuns! Cred că echipa noastră a avut câteva puncte forte de necontestat. În primul rând, Ionuţ şi cu mine aveam experienţa concursului de anul trecut, lucru care nu e de neglijat. Am ştiut cum să ne împărţim timpul, cum să scriem succint dar complet şi, în principiu, cum să lucrăm împreună.
Apoi, am fost amândoi foarte pasionaţi de materie. Şi afirm lucrul ăsta cu multă responsabilitate. Ne-a plăcut şi ne place să facem ceea ce am fost învăţaţi şi anume să fim jurişti şi să căutăm să interpretăm şi să aplicăm corect legea. Cred că visele uşor de neserioase cu alură de police procedural s-au ţinut destul de departe de interesul nostru pentru dreptul penal.
De asemenea, am avut încredere unul în celălalt şi am urmărit să eliminăm eventualele nesiguranţe sau stări conflictuale stabilind că lucrarea este, până la urmă, una colectivă şi că rezultatul, oricare ar fi el, este al nostru.
Nu în ultimul rând, am mai avut un ingredient secret. Echipa noastră a încălcat flagrant regulamentul şi a avut trei membri. Nu, nu ne-a suflat nimeni răspunsurile în cască, ci am avut parte de multă susţinere şi implicare din partea doamnei asist. univ. dr. Andra-Roxana Ilie. Ne-am înţeles cu toţii de minune şi ne-a venit foarte uşor să stăm şi să dezbatem cu orele.
Dacă asta e o reţetă de succes, nu ştiu, dar în orice caz au fost lucrurile bune pe care le-am avut noi. Profit de ocazie pentru a le mulţumi din nou membrilor echipei pentru dăruirea cu care au contribuit la realizarea acestui proiect comun.
Ionuţ-Gabriel Vişinescu: Poate că e prea mult spus performanţă. E adevărat că Facultatea de Drept din Bucureşti nu a mai obţinut locul I la proba de Drept penal de 11 ani, însă în toţi aceşti ani au fost obţinute rezultate foarte bune. Nu cred că există o reţetă. Ne-am propus ca atunci când se va spune stop să avem o lucrare de care să fim mândri. Nu trebuie omis faptul că nu am fi obţinut acest rezultat dacă nu exista cineva care să ne transmită pasiunea pentru dreptul penal, respectiv profesorii noştri. Împreună cu Sorin am participat şi anul trecut la Hexagonul de la Craiova. Atunci am luat locul II. Şi atunci ne-am dorit să câştigăm, însă nu a fost să fie. Hexagonul nu e un concurs al orgoliilor, ci al prieteniei. Poate că sună a clişeu, însă locul obţinut nu e chiar atât de important dacă după probă poţi spune că eşti mulţumit de lucrarea ta şi de ceea ce ai realizat şi poţi admite că în acea zi, altcineva a fost mai bun. Acum când trag linie, mă pot declara un norocos că am reuşit să cunosc atâţia oameni deosebiţi din toate colţurile ţării (e de departe cea mai mare realizare) şi un ghinionist că nu mai pot participa şi la anul. În final doresc să mulţumesc colegului meu Sorin şi doamnei asist. univ. dr. Andra-Roxana Ilie pentru că împreună am reuşit să fim cu adevărat o echipă.
2. Cum priveşte un tânăr de perspectivă sistemul judiciar autohton? Dacă ar exista opţiunea, cu care alt sistem aţi face schimb?
Sorin Toma: Cum pe moment nu am un tânăr de perspectivă la îndemână ca să-i cer părerea, o să mă hazardez să spun că sistemul judiciar autohton ar trebui privit…în perspectivă. Adică nu unilateral. Monoideismele sunt o pervertire destul de neplăcută a atenţiei care pentru sfinţi înseamnă extaz iar pentru jurişti plafonare şi peri albi scoşi altora.
Oricum, mi-e clar că aş fi naiv dacă aş lua sistemul judiciar autohton ca atare, dar cu siguranţă că aş fi tare prăpăstios dacă l-aş schimba pentru altul cu prima ocazie. Până la urmă vorbim de spaţiul în care îmi voi desfăşura următoarea (mare!) parte a vieţii şi în care mă voi întâlni cu oameni şi cu situaţii de tot felul. Esenţialul pentru mine ar consta într-un fel de cult al lucrului bine făcut, idee despre care cred că poate face mult bine dacă e însuşită de un număr suficient de mare de muşterii ai zeiţei Themis. Mergând la polul opus, ar trebui să avem în minte faptul că unele lucruri se pot face iar altele nu şi că nu toate schimbările sunt în puterea noastră. Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că aşa sună rugăciunea seninătăţii pe care te învaţă să o spui la Alcoolicii Anonimi, dar cumva mi s-a părut foarte potrivit şi în cazul nostru.
În orice caz, sunt sigur că poveşti mai multe (şi mai bune!) şi impresii mai nuanţate despre sistemul judiciar autohton voi avea din plin peste câţiva ani. Ţinem legătura.
Ionuţ-Gabriel Vişinescu: Sistemului judiciar autohton i-aş asocia un bătrânel ambiţios care face tot ce poate să nu îşi arate vârsta. Un bătrânel care îşi face un tatuaj, îşi cumpără o motocicletă, îşi ia o soţie mai tânără, dar care continuă să fie perceput de toţi ceilalţi ca un om în vârstă şi tratat ca atare. Se spune că ştii că ai îmbătrânit atunci când lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul, iar cel mai greu lucru este acela că trebuie să asculţi de copiii tăi. Poate că aici ar fi de lucrat. Bătrâneii ne sunt simpatici tuturor, însă atunci când vor să controleze totul sunt daţi cu timpul uitării. Că tot suntem la capitolul vorbe de duh, un proverb olandez spune că nu trebuie să plângi pentru laptele dat în foc, ci trebuie să vezi ce vei face în continuare. Tocmai de aceea nu cred că aş face schimb cu un alt sistem dacă ar exista această opţiune. Sistemul judiciar autohton e o adevărată provocare pentru generaţia din care fac parte, doar că va trebui să ne asigurăm că noi, copiii, nu moştenim nebuniile bătrânilor noştri şi că nu ne vom afla implicit în situaţia ca buturuga mică să facă doar jar puţin.
3. Sunt colegii Dvs. viitorul pe care îl aşteptăm cu toţii? Sunteţi optimist în ceea ce îl priveşte?
Sorin Toma: Fără ocolişuri aş spune că da, colegii mei sunt o parte importantă din viitorul pe care-l aşteptăm cu toţii. N-aş pune impresia asta pe seama unui optimism exagerat, cât pe seama interesului pe care văd că şi-l dau mulţi dintre ei pentru a face o treabă cât mai bună. E o senzaţie foarte plăcută când vezi oameni conştienţi, orientaţi şi angajaţi în jurul tău. Poate că dacă i-aţi întreba ce îi motivează v-aţi trezi cu o pleiadă de răspunsuri, însă un lucru e cert: cred că există toate premisele ca mulţi dintre ei să ajungă buni profesionişti, iar o asemenea realizare nu are cum să te descurajeze.
Ionuţ-Gabriel Vişinescu: Sunt sigur de faptul că generaţia din care fac parte are toate datele necesare pentru a schimba ceva. Singura mea grijă este dată de faptul că au existat generaţii precedente care au avut şi ele aceste date, dar nu se observă vreo schimbare reală. Cu toate acestea, încercările timide din ultima vreme sunt încurajatoare. Cred că viitorul pe care îl aşteptăm va deveni prezent doar atunci când vom înceta să depunem eforturi pentru a ne schimba unii pe alţii şi vom ajunge să ne vedem aşa cum suntem în realitate, iar nu cum am vrea să fim.
4. Încotro vă ghidează optimismul? Peste 10 ani urmează să vă vedem în postura de…
Sorin Toma: O să fiu cât se poate de succint. Pe plan profesional am ajuns la concluzia că mi s-ar potrivi destul de bine roba de magistrat. Cât despre partea academică, o să urmăresc, desigur, să parcurg toate ciclurile de învăţământ, trecând prin master, ajungând la doctorat şi poate, cine ştie, mai departe. Dar în prea multe detalii nu aş vrea să intru pentru că până atunci mai sunt câteva pâini de mâncat şi mult mai multe cărţi de citit. Mi-au rămas în minte vorbele cu tâlc scrise acum puţină vreme de un reputat autor pe un site de profil: Şi iată cum, o succintă trecere în revistă a principalelor poziţii ale doctrinei, jurisprudenţei şi legiuitorului din ultimele nouă decenii, nu face decât să ne arate – iar şi iar – cât de nocivă este pornirea de a scrie mai mult decât citim…
Ionuţ-Gabriel Vişinescu: Sper ca peste 10 ani să am măcar jumătate din entuziasmul de acum. Cât despre carieră, cred că e prematur să vorbesc despre asta. Încă sunt student şi mă bucur de acest statut. Toate la timpul lor.
5. Cel mai mare defect pe care îl poate avea un tânăr jurist este…?
Sorin Toma: Poate tocmai să renunţe la un moment dat să mai fie tânăr. Cred că tinereţea ar trebui să se vadă în primul rând în libertatea spiritului şi într-un refuz continuu al plafonării. Nu-mi surâde deloc ideea de a ajunge un fel de funcţionar care se ghidează după şabloane şi efectuează mecanic sarcini.
În fond, la facultate ne învaţă cum ar trebui să fie lucrurile. E rezonabil să presupui că se aşteaptă de la noi să încercăm să ne facem treaba în mod liber şi cât mai corect. Şi asta din punct de vedere ştiinţific, iar nu pentru că aşa se face. Dacă nu ar urmări să producă modificări de genul acesta, ci ne-ar preda tot felul de lucruri numai de dragul de a ni le preda, înseamnă că ar urmări să dea drumul în lume, an de an, unei armate de schizofrenici. Oricât de şugubăţ ai fi, o asemenea interpretare e îngrozitoare!
Ionuţ-Gabriel Vişinescu: Ambiţia de a avea succes făcând orice sacrificiu sau concesie.
