Oraşul – simbol al culturii europene, ţara cu una dintre cele mai puternice armate ale lumii sângerează din nou şi puternic din noi. Ţara cu servicii secrete supradimensionate se dovedeşte complet incapabilă să anticipeze un atac coordonat în trei puncte simultane ale capitalei.

Multiple voci – inclusiv cea veşnic alcoolizată a fostului preşedinte mioritic – s-au grăbit să arate cu degetul spre marele val de refugiaţi care a inundat Europa pe parcursul întregului an. Aflaţi în stare de şoc, noi, cei civilizaţi, aflaţi în sfertul corect al planetei, riscăm să uităm prea repede că acei nefericiţi fug tocmai de aceiaşi terorişti psihopaţi.

Cauza acestor acte demente este lipsa oricărei consideraţii pentru viaţa semenilor, din partea unor indivizi radicalizaţi. Faptul că liderii religioşi musulmani alimentează mintea tulbure a unor astfel de demenţi ţine de primitivism şi mentalitate de clan, nu de islam. Focarul acestui pericol imens nu e nici Siria, nici Libia sau Irak. El se află chiar în inima Franţei şi a multor alte state europene, în cartierele sărace în care imigranţi aflaţi deja la a treia generaţie n-au vrut sau n-au putut fi asimilaţi şi care merg spre Siria, nu vin de acolo.

Europa e în pragul unui război civil care, indiferent de rezultatul său, va lăsa în stradă, întinsă pe asfalt sub celofan, carbonizată, victimă a cenzurii şi militarizării ce vor veni negreşit, principala valoare europeană: libertatea de expresie.

Abia vineri, 13 noiembrie, au murit cu adevărat cei de la Charlie Hebdo.