George R.R. Martin i-a scris lui Robi Ciobanu o scrisoare zilele trecute: “Dragă prietene, ţin să îţi transmit că am citit Iustopia. Ce se întâmplă acolo este mult mai dureros decât orice ar urma să se petreacă în Westeros. Deşi nu e cu vărsare de sânge iar tu nu îţi omori degeaba personajele, a fost crunt să citesc cum un singur sistem poate să te reducă la nimic. Să te descompună până în măduva oaselor. Iar Preşedinta aceea… eu care credeam ca Joffrey e cum e… m-am înşelat”.
Dacă vrei să te convingi că e aşa, aici e Iustopia la reducere.
Trăiască!
De o sută de ani avem o ţară şi n-am ştiut cum să procedăm cu ea, aşa că găsim prilej de sărbătoare, cum fac cuplurile care sunt împreună de mai mulţi ani decât pedeapsa maximă pentru omor, şi nimeni nu înţelege de fapt ce îi ţine împreună între toate...

Prostocraţia
Iniţial părea că băieţii din Parlament se vor mulţumi să le restrângă drepturile băieţilor cărora le plac alţi băieţi. Cum care drepturi, că n-aveau nici conform Codului Civil? Ce naiba, toţi ştim că-n ţara asta există doar Cod Penal, şi din ăla doar capitolele alea...

Valuare naţională şi umor
Ce dai, bă, nu ştii să-njuri?! Primul pas al trecerii de la violenţa primitivă la cultură este pasul spre imprecaţie. Omul care înjură este primul om civilizat. Cel care ştie ca violenţa cuvintelor răneşte mult mai tare decât o ghioagă-n capul naţiei persoanei...

Hai cu Gedepereu’!
– Auleu, maică, săriţi, auleu! – Ce-aveţi, bă? Uşor, calm. – Vine GeDePeReu'! Auleu! – Aşa, şi? – Ne prinde cu orice breşă de securitate! Oricine te poate da în gât că le-ai dat datele şi te-ai dus naibii! – Ce date, mă? La ei e sarcina probei. – Nu-i adevărat, nu e...