Despre Studenta la Drept aka Raluca Cîrjan se pot spune multe. Despre Jurnalul ei, apărut vara asta, la fel. Cum noi ne-am născut mai mult miştocari decât critici literari ne-am decis că e mai bine să facem un interviu cu Raluca decât să ne dăm cu părerea literară în cartea ei. De citit am citit-o şi un lucru e sigur: merită să o citiţi. Mai mult, fiecare pentru el. Dar cu Raluca se pare că poţi discuta despre mult mai multe. Pentru asta, a se vedea interviul de mai jos.

1. Redacţia Loieri: Dintre filmele fictive care au luat Oskarul juridic, care e preferatul tău: „CEDO – Avocaţi vs. Judecători” sau „Jurnalul unei brunete de la Drept”? De ce da, care da şi de ce nu, care nu?

Raluca Cîrjan: Cum adică avocaţi VS. judecători? Noi am învăţat în facultate că ei nu se află pe poziţii antagonice, iar magistraţii şi avocaţii colaborează în scopul înfăptuirii justiţiei şi aflării adevărului. Vorbim despre un science fiction în care practica e un Darth Vader care a fost cândva teorie? În multe hotărâri CEDO se foloseşte noţiunea de speranţă legitimă”. Să sperăm că a noastră speranţă e legitimă când ne dorim ca în viitor asemenea filme cu evacuări din săli de judecată să nu mai fie de actualitate.

Sunt 100% subiectivă, dar mi-a plăcut mai mult Jurnalul unei brunete de la Drept”. Studenţii trebuie să ştie că happy end-ul nu înseamnă doar să fii admis în avocatură sau magistratură. Din contră, dacă descoperi că nu ţi se potriveşte profesia aleasă după ce-ai intrat, ar putea fi debutul unui thriller psihologic.

2. Redacţia Loieri: Dacă tot suntem la capitolul filme fictive, când te-ai decis să scrii Jurnalul unei studente la drept, te-ai gândit la o ecranizare a cărţii? Dacă da, cine juca în rolul tău? Dacă nu, cine juca în rolul lui Boroi?

Raluca Cîrjan: Recunosc că m-am gândit. Având în vedere că toate personajele mele sunt reale, nu reuşesc să-mi imaginez alte persoane interpretându-le (şi cică scriitorii au imaginaţie bogată), aşa că eu jucam rolul Ralucăi, iar Boroi îl juca pe Boroi. Odată, Boroi s-a îmbolnăvit, dar îl luaseră pe Cărtărescu dublură, aşa că n-au fost probleme.

3. Redacţia Loieri: Am văzut că Jurnalul a fost primit bine de critică (public). Ceva reacţii negative? Chiar niciuna?

Raluca Cîrjan: Într-adevăr, am primit foarte multe mesaje de susţinere. Pentru că am împărtăşit toate gândurile şi experienţele mele din timpul studenţiei, am observat o tendinţă a cititorilor de a mi se confesa la rândul lor. E fascinant, dar şi puţin ciudat când primeşti mesaje de la necunoscuţi care încep cu tu nu mă ştii, dar eu simt că te ştiu pe tine de-o viaţă”.

Nu am primit reacţii doar din partea colegilor de facultate, ci şi de la părinţii lor, care au fost curioşi să citească ce e în mintea studenţilor din generaţia asta, de la profesori, magistraţi, avocaţi, notari, consilieri juridici, contabili, librari etc. M-am bucurat că a ajuns la oameni de toate vârstele, deşi pare destinată studenţilor. Până şi bunica mea, care a împlinit 86 de ani, a insistat s-o citească. Am observat recent că a tăiat cu pixul roşu toate cuvintele „urâte”, pe care nu am ezitat să le folosesc. Asta după ce şi-a revenit din şocul pe care l-a avut când a citit că fiică-sa, adică mama, a fost la un pas de moarte de două ori, iar eu am descris asta cu lux de amănunte în carte. Degeaba a încercat toată familia s-o convingă că Raluca scrie ficţiune.

Bun, deci în afară de faptul că aproape mi-am omorât bunica, nu ştiu decât de vreo două persoane cărora nu le-a plăcut cartea, dar nu mi-au spus-o în faţă. Oricum, ar fi stupid să mă aştept să fie pe placul tuturor.

4. Redacţia Loieri: Îţi place viaţa de scriitor? Te întâlneşti mai des cu Cărtărescu acum decât înainte?

Raluca Cîrjan: Am discutat la un ceai o posibilă colaborare pentru „De ce iubim studentele”, dar a părut mai interesat să joace rolul lui Boroi în ecranizarea de care povesteam mai devreme.

Ca să răspund la prima întrebare, mi se pare că a scrie despre viaţa de scriitor la 3 luni după ce-am publicat prima carte e ca şi cum s-ar apuca un avocat stagiar proaspăt înscris pe tablou să vorbească despre dificultăţile practice ale exercitării profesiei. Încă-mi tremură mâna când dau autografe cum îi tremură lui vocea prima oară-n instanţă.

5. Redacţia Loieri: Cum va merge mai departe blogul tău, Studentă la Drept? Cu uzurpare de calităţi oficiale sau te gândeşti să-i schimbi abordarea şi titlul?

Raluca Cîrjan: Sunt singura absolventă care a rămas studentă şi momentan nu am primit plângeri. Nu m-am priceput niciodată la web design, dar blogul a devenit cunoscut arătând banal spre bleah. Oamenii intrau să citească ce tâmpenii a mai scris studenta aia de la drept al cărei nume nici nu-l cunoşteau. Între timp, studenta aia a terminat facultatea, a absolvit şi masterul, s-a angajat şi blogul a rămas la fel. E necesar să-i schimb şi înfăţişarea, şi abordarea, asta-i clar. Nu şi titlul. Ăla rămâne.

Foreeever young

I want to be…

6. Redacţia Loieri: Magistratură sau avocatură. De ce nu altceva? De ce nu cosmonaut în drept? (nu ştim ce e aia, poate ne zici tu)

Raluca Cîrjan: Eu le-am vrut pe ambele, pe rând. La ideea unei cariere în magistratură am renunţat chiar înainte să termin facultatea, iar de la examenul de primire în profesia de avocat am primit doi pumni în faţă şi am văzut stele verzi. Partea bună e că uneori stelele astea îţi amintesc de copilărie, când credeai că poţi fi orice, inclusiv cosmonaut în drept. Şi-atunci nu-ţi mai e frică să încerci ceva nou. Eu am ales să lucrez într-o editură, unde sunt mai aproape de scris. Cert e că ceea ce i se potriveşte cuiva nu i se potriveşte neapărat altuia. Am colegi auditori de justiţie pe care nu i-aş vedea în avocatură şi invers.

7. Redacţia Loieri: Cum vezi tu facultatea de drept după uzucapiunea de 30 de ani?

Raluca Cîrjan: Aş trânti un „eu am studiat realele după ce intrase-n vigoare noul cod”, dar legea de punere în aplicare mă obligă să răspund. Facultatea de drept se aseamănă cumva cu dreptul de proprietate: îţi conferă nişte atribute, însă vine la pachet cu unele limite. E puţin probabil să ajungi un nume cunoscut în domeniu fără sacrificii. Pe de altă parte, nu se stinge prin neuz, prin urmare dacă hotărăşti să te reprofilezi, poţi sta liniştit, că vei putea spune mereu că eşti absolvent de drept. Totuşi, după câteva zeci de ani în care n-ai profesat, nu te poţi aştepta să se întorci şi să găseşti totul neschimbat.

8. Redacţia Loieri: Dacă ar veni extratereştrii mâine şi ţi-ar cere o dedicaţie pe Jurnal, ce le-ai scrie?

Raluca Cîrjan:Cu drag, pentru fiinţele mele,/Găsiţi în jurnal câte-n lună şi-n stele.

9. Redacţia Loieri: Am auzit că vrei să te apuci de a doua carte. Ne zici ceva despre ea sau trebuie să apelăm la tortură ca ăia care au făcut subiectele la procedură civilă la examenul de barou?

Raluca Cîrjan: Procedură rimează cu tortură. Coincidence? I think not! Între timp, mi-a venit o idee şi pentru a treia carte, însă a doua e despre Ana, o fetiţă care a copilărit într-un oraş atât de mic încât îl putea traversa în doar două minute cu bicicleta. Părinţii ei nu şi-au permis niciodată să-i cumpere una, dar când o visa, cam atât îi lua Anei să iasă din oraş. E o carte despre maturizare, prejudecăţi, prostituţie, lupta pentru a doua şansă, războiul pentru a treia şi dorinţa unei femei de a fi independentă. Nu ştiu să vă spun dacă are un final fericit, pentru că Ana încă-şi scrie povestea. E o provocare pentru mine să găsesc genul de umor potrivit pentru situaţiile cu care s-a confruntat ea şi să îmbrac în cuvinte scenele în care s-a dezbrăcat. De data asta o să mă asigur că bunică-mea n-o s-o citească.

10. Redacţia Loieri: Vrem să profităm de tine. Ca orice avocaţi care se respectă. Zi-ne ce crezi că se întâmplă cu Robi Ciobanu şi redacţia lui în Iustopia?

Raluca Cîrjan: Să înţeleg că Libertatea e ca îngheţata: dacă ai parte de prea multă, rişti să răceşti! nu se aplică libertăţii de exprimare. Sigla aia cu cătuşele nu mi-a inspirat prea multă încredere, aşa că n-am făcut comentarii în legătură cu Iustopia. Dacă OEPA există şi acolo, probabil Robi nu va prejudicia interesele clientei lui, însă ceva îmi spune că în Iustopia şi organizarea şi exercitarea profesiei de avocat e diferită. Aştept cartea.

Redacţia Loieri: Mulţam de răspunsuri!

Raluca Cîrjan: Mersi şi eu!